Conform DEX:
FILOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punct de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care ni s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.
Plecand de la aceasta defintie,se presupune ca orice absolvent de filologie ar trebui sa stapaneasca destul de bine limba si literatura romana si universala.Da,tindeam si eu sa cred pana zilele trecute ca ma incadrez intr-o oarecare masura in aceasta categorie.Credeam ca am citit MACAR cate o opera a fiecarui scriitor roman in parte si a unora din afara.Recunosc ca am cativa scriitori straini preferati ale caror opere am preferat sa le citesc in intregime si sa ii las deoparte pe alti,care nu m-au ”convins”.
Spre exemplu,nu sunt de acord cu etichetarea lui Mihai Eminescu ca cel mai mare poet roman.Probabil ca pe baza acestei fraze ar lua nastere multe isterii,dar voi aduce in sprijinul meu si argumente.In Romania,exista spiritul de turma.Si cred ca si acest rang i-a fost atribuit exact pe fundamentul acestei conceptii.Sunt convinsa ca daca s-ar face o cercetare de piata referitoare la cel mai mare poet roman,invingator ar iesi Eminescu,desi sunt la fel de sigura ca acest vot i l-ar acorda si unii care nu i-au citit nici macar poezia ”Somnoroase pasarele”.Pentru foarte multi romani,ideea ca Mihai Eminescu este numarul unu in poezia romananeasca este o axioma.S-au nascut,au crescut cu ideea aceasta si desi nu au argumente,o sustin.
Stau si ma intreb cu ce sunt mai prejos Blaga,Labis,Arghezi etc.?Lista ar putea continua ,iar ordinea ar trebui sa fie absolut intamplatoare pentru ca nu cred ca ai cum sa ii clasezi intr-o ierahie mai ales datorita faptului ca fac parte din curente diferite si au abordat teme distincte.
Desi nu este cea mai fericita comparatie si nici nu stiu daca isi are rostul in acest context,o voi aborda pentru ca mi se pare cea mai explicita si la indemana.Asa cum pentru unii,Basescu,este cel mai bun presedinte,iar altii nici nu vor sa auda de el,la fel mi se pare si situatia aceasta.Nu ai cum sa il declari pe Eminescu cel mai mare poet roman,atata vreme cat exista multi alti poeti pe care unele persoane ii pot pune cu mult inaintea acestuia.Poezia este arta,iar in arta nu cred ca te poti ghida dupa niste reguli stricte.Arta este inteleasa de fiecare in mod diferit,arta presupune maestrie si pricepe,arta este arta,nu matematică.
Mie,spre exemplu,imi place Minulescu.Poate eu vreau sa il declar cel mai mare poet roman.Poate asta este pentru mine,nu inseamna ca maine voi incerca sa-i fac pe cei din jurul meu sa il accepte,pentru ca fiecare percepe poezia in mod diferit si o interpreteaza altfel.
Ideea postului nu mi-a pornit ,insa ,de la conceptia aceasta legata de cel mai mare poet roman,nici macar de la ideea cretina(si imi asum ceea ce spun,daca este nevoie cu argumente)de a-l canoniza pe Eminescu,ci de la un post de a lui Dan Negru.Asa cum am mai mentionat pe acest blog,am reusit sa gasesc un altfel de Dan pe blogul lui sau poate l-am descoperit pe adevaratul Dan,ideea este ca imi place mult ca abordeaza teme interesante si chiar educative,datorita uneia dintre ele aveam sa aflu cu stupoare ca,eu,absolventa de filologie,nu am auzit de un poet roman ce ”riscă”in momentul de fata sa devina poetul meu preferat.Nu am fost chiar genul de eleva care am terminat liceu cu profil uman doar ca sa-l termine.Nu,mi-a placut si imi place sa citesc.Si consider ca am citit ceva la viata mea pana la aceasta varsta.Si voi continua sa o fac.Dar nu asta este important ,ci ceea ce m-a facut sa mai simt mai aiurea ca niciodata.Am citit pe blogul lui Dan despre Radu Gyr.Daca nu as fi avut la dispozitie si poveste vietii lui scrisa in mod senzational de ”Blacky”(faza cu porecla este o alta poveste dar o puteti afla de pe blogul sau),nu as fi avut ideea despre cine vorbeste.CUM?Ma laud ca am terminat liceul cu specializarea filologie si nu stiu cine este ”nenea” ăsta(asa il numeam pana la momentul acela)? Da,acest lucru s-a intamplat prin ”profesionalism si daruirea” profesorului meu de romana,care imi mai era si diriginte.Deci nu doar ca nu ne-a prezentat macar o opera a acestuia la ora,dar nici macar povestea incredibila din spatele poeziilor lui nu ne-a facut-o cunscuta intr-o ora de dirigentie.Dar nu putea face lucru asta pentru ca era prea preocupat de absentele elevilor.Oare nu se intreba niciodata de ce nu unii pur si simplu nu mai aveau puterea de-a sta la cursul sau?Sa fie din cauza ca avea o obsesie pentru Eminescu?A,si mai avea cate un poet reprezentativ pentru fiecare curent literar si atat.In rest…Dumnezeu cu mila.Nu il mai interesa sa te informeze macar pentru cultura generala.Si astfel,iata-ma ajunsa la facultate si sa sa aud de Radu Gyr de la…Dan Negru.
Nu contest nicio secunda faptul ca iti formezi si imbogatesti cultura generala singur.Dar pe baza unor recomandari si indrumari.
Imi amintesc,de pilda,ca eram prin clasa a V-a si aveam in biblioteca persoanala cartea ”Singur pe lume”-Hector Malot.Era o carte destul de groasa si nu avea nici un design foarte atragator.La varsta aceia,acesta era criteriul de selectie al cartilor.Pozele…Si astfel,ca tot timpul o evitam.Pana intr-o zi cand l-am vazut pe tata ca o citea.Si am vazut ca renuntase chiar si la emisiunea preferata pentru carte.Acest lucru m-a determinat sa il zoresc sa o termine.Devenisem curioasa.Vroiam sa aflu si eu povestea care il furase pe tata de langa mine de cateva seri la rand.De indata ce a terminat am luat-o in primire.Mi-a placut mult,poate ca a fost una dintre primele mele carti importante pe care le-am citit.Si poate ca Remi ca fost primul personaj care mi-a transmis ceva,care m-a facut sa lacrimez si sa traiesc impreuna cu el poveste cruda a vietii sale.Astazi a ramas si unul dintre romanele favorite.Si cred cu tarie a contat mult ”marketingul” adoptat de tata.Mai ales ca aveam sa aflu dupa ce am citit cartea,ca de fapt jucase tot acest teatru(in sensul ca nu citea cartea pentru prima data) tocmai pentru a ma determina pe mine sa lecturez romanul de care fugeam din cauza unor criterii absurde…
Mi-ar fi placut sa-l am pe tata profesor de romana…Sau pe Dan 🙂
| Celei care pleacă -ION MINULESCUTu crezi c-a fost iubire-adevărată… Eu cred c-a fost o scurtă nebunie… Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut să fie Noi nu vom şti-o poate niciodată…A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare. Un cântec trist, adus din alte ţări De nişte pasări albe – călătoare Pe-albastrul răzvrătit al altor mări Un cântec trist, adus de marinarii Sosiţi din Boston, Norfolk Şi New York, Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc. Şi-a fost refrenul unor triolete Cu care-alt’dată un poet din Nord, Pe marginile albului fiord, Cerşea iubirea blondelor cochete… A fost un vis, Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?… Trei lacrimi reci de călătoare -ION MINULESCU
Şi-ai să mă uiţi –
Că prea departe Şi prea pentru mult timp porneşti! Şi-am să te uit – Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare, Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate Trei lacrimi reci de călătoare ; Iar eu pe ţărm Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers, Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută, Te-oi plânge-n ritmul unui vers. Şi versul meu ÎNDEMN LA LUPT-RADU GYR
Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute care sa lupte nu mai vor Atunci când inima ta cânta, ce-nseamn-n lupta-un brat infrant ce-ti pasa-n colb de-o spada franta când te ridici c-un steag mai sfânt? Înfrânt nu esti atunci cand sangeri si nici cand ochii-n lacrimi ti-s, cele mai crancene infrangeri sunt renuntarile la vis. Am vrut sa fac cunoscute cateva poezii a celor care imi plac.Primul imi place de multi ani pe cel de-a doilea l-am descoperit de cateva zile,dar intentionez sa il pastrez tovaras pentru tot restul zilelor! Ion Minulescu
|
Adriannaene's Blog 